Mar 21, 2012

Poetul din BMW


Astazi a fost o zi grea. Plecat la 8, intors la 22 si stat in priza non stop. 8 intalniri, alergat intre birouri, clienti, furnizori, creante, vanzari, asociatii, concurenti, licitatii, sedinte, prezentari. Bateria la telefon s-a terminat, apoi s-a terminat si Mophi-ul. Am facut cred vreo 100 km prin oras, majoritatea in mare viteza ca deh, avem bolid. Sa zic asa a fost o zi grea dar buna. Cu ceva succese importante, cu ceva promisiuni interesante, cu ceva dezvoltari spectaculoase si cu aceleasi provocari date de anul asta mizerabil de pe piata. Si uite asa, ora dupa ora, m-a apucat noaptea prin oras si la 10 seara ma vedeam cu tatal meu la scara blocului lui pentru 10 minute. Apoi in sfarsit spre casa.

Pe acest ultim drum al zilei, vreo 2 km, tot agitatie, am gasit altceva de facut, m-am apucat sa butonez radio-ul de la masina sa asez posturile. Deh, aceeasi agitatie, familiar sentiment, cred ca majoritatea dintre cei care ma cititi il cunoasteti. O stare de incapacitate de relaxare a creierului, o agitatie continua ce trebuie alimentata. Cu umblatul la telefon, cu butonatul la masina, cu facut ceva sa iti tina atentia si mintea agitata. Ce mai, sentimentul robotic al workerului corporatist-antreprenorial-bucurestean.

Pana cand, la un moment dat, am dat din intamplare pe Radio Romania Actualitati si am auzit o muzica romaneasca buna dupa care realizatoarea emisiunii spune: "Ziua Mondiala a Poeziei se apropie de sfarsit si la radioul nostru ..." Cati dintre roboti stiu ca astazi a fost Ziua Mondiala a Poeziei?

Si eu, robotul, care-si masura micile succese ale zilei si isi gasea satisfactia in puterea bolidului ... E clar, Eminescu nu a existat ... Noroc cu Kalimero din viata mea.